Pasăre - Nichita Stănescu

Eu o iubesc, dar ea nu stie;
mult prea copil, mult prea copilarie
rezida-n trupul ei de lapte
si in frumoasa cifra sapte
si in frumosul brad ninsos
si-n mult prea albul, tandrul os,
si in prea multa reverie
care mi-a dat-o astazi mie

Eu dorm, visez un bot de cal,
un trup suindu-se aval
si nu vreau sa ma mai trezesc
nici pamantesc si nici ceresc

Ah, lasa-ma, ah, lasa-ne
sa fim o pasare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos a scris Nichita,multumesc Adina.
ALapis
vineri, 29 mai 2015



Multumesc , Dana , Mirela , pentru lectura ...:)
Adina Speranta
vineri, 29 mai 2015



Super !
mirimirela
vineri, 29 mai 2015



de cand postezi tu pe aici din poeziile lui Nichita,vad ca au inceput sa-mi placa...
frumoase versuri..
multumesc Adina!
danab
vineri, 29 mai 2015