Orbite fără ochi și oarbe - Nichita Stănescu

Stelele trăgeau în noi cu razele lor omorîtoare.
Cerul ne era ca un scut albastru.
Nemaiputînd să avem două picioare,
patru picioare aveam, potcovite nemăiastru.
De pe spinarea zeului cad aripile, jos, în noroi,
de pe seaua mea, cade zeul în noroi.
Prea multi fuserăm ca să fim doi, –
unu, strigă,
plînge
si pleacă

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.