Obediență - Nichita Stănescu

Când văz cum trece păsăretul
triunghiular şi fâlfâind
şi-auz cum urlă lin gornetul
lehuz, un aer trimbulind

şi vechii prieteni nu mai sunt
decât o vagă-nchipuire
şi-mi cântă pe acest pământ
popimea numai "deus irae"

numai atunci, numai acum,
numai cândva, ce-a fost odată
cu spiţă lungă şi de fum
la crivăţ poate voi fi roată.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.