Locomotive vechi, terasamente, greieri - Nichita Stănescu

Locomotive vechi, terasamente, greieri străbăteau
copilăria mea de Ah, şi Au
cu reci gitui în curtea de bazalt
cu câini lătrând în lanţuri şi în salt

Cerul avea o gaură în el,
în care-aş fi putut să cad mişel.
Dar mă ţineam de câini şi de gutui
şi încă de ceva, ce nu-i

Nici ochiul ridicam, nici mâna
şi nici căiţa cee-mi dăduse zâna

Câinii lătrau de spaimă-n lanţul lor,
şi sâmburii gutuilor...

M-aş ţine şi acum de ei dar unde-i
trupul de-atunci, trăit şi scurs
pe spata undei?
Astăzi mi-apare că e sus
un cui în palma lui Isus.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.