Imbratisarea - Nichita Stănescu

Cind ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvirlit, strigindu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atit de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

Adăugat de: flori.paun

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nichita e sublim , chiar daca era postata poezia intotdeauna o citesc cu aceeasi emotie ca la inceput. Multumiri sincere , Flori .
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015



Da imi cer scuze. Data viitoare am sa fiu mai atenta

Cu drag,
Flori
flori.paun
sâmbătă, 23 mai 2015



Frumoasa pozia, Flori,dar poezia exista pe site in dreptul autorului.
Oricum iti multumesc.
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015