Cântec de iarnă - Nichita Stănescu

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde ești, în ce gând?

Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna

Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu țoatele, oarbe-n cautătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,
sa m-adun, să mă-ntorc și să vin iar la tine:
- "Na un măr!"... și atât.




Joi 1 Noiembrie 1956
(Poezia apare cu titlul "Requiem" și cu mici schimbări de ortografie în
"Tribuna", nr. 12, 22 martie 1957 - n.e.).

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.