Autoportret (I) - Nichita Stănescu

Ca o frunză de platan smulsă de vânt
pleoapă căzând peste cuvânt
strivind ochiul şi curgându-l
odată cu gândul,

Ca un vultur zburând pe spate cu ghearele-n sus
ca un vultur zburând pe spate cu ghearele-n sus
cel care are pământ – cerul
şi lacrime stelele,

Ca un crivăţ ce-şi roteşte torsul
ce-ţi alungă din nară mirosul
întocmai ca un delfin azvârlit pe ţărmuri
cum lăuntrul din daltă în mărmuri, –

Astfel stau şi nu merg,
fumeg
şi ard, şi
nu fumeg

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.