Atât de repede - Nichita Stănescu

Atât de repede ne vine insomnia
Brodându-ne fiinţe din afară.
Vrei pielea mea să-ţi fie iia
Care te-mbracă, domnişoară?

Vrei tu să vreau să fii fiind
Un fel de trup de arătare
Şi să te-nvăţ cum eşti murind
Femeie,-n pielea dumitale?

În pietre vrei, în recii fulgi,
În dulcele meu strigăt de iubire...
Stai, nu fugi, o, tu ce fugi
Călcând pe viaţa mea subţire.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Eu iti multumesc ,Andrei :)
Nichita este mereu altul si altul , el zboara spre Inalt si ne ia si pe noi cu el ...
Adina Speranta
marţi, 23 iunie 2015



Un Nichita melodios si tandru in zbaterea fiintei. Multumesc pentru postare!
andreionthepoetry
marţi, 23 iunie 2015