Terţine Pentru Mâna Ta - Nichifor Crainic

Am poposit pe panta-nfiorată
De soarele ce-n ochi îţi tremura
Şi mâna ta mlădie, luminată

Ca un grumaz de lebădă, târa
Pe fruntea mea o dâră de jăratic
Era o zi de vară şi era

Un vânt îndemânatic şi molatic
Ş-in păr îţi răsfira îmbătător
Mirosul viu al cimbrului sălbatic.

Sub braţul tău visam şi mi-era dor
Şi tot mai dor de degetele tale
Să mă topesc în desmierdarea lor.

Părea că-n floarea mâinii tale pale
Setoasa inimă mi s-a-ngropat
Ca o albină-n pâlnii de petale.

Iar împrejur, părea redeşteptat
Şi smuls de-a ta fermecătoare mână
Un dor cu dorul meu îngemănat :

Ca namile târându-se-n ţărână
Din largul zilei ce le-nfierbânta
Colinele culcate într-o rână

Cerşiau, setoase, desmierdarea ta.

Adăugat de: AlbAtros

vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.