Ne ocoleam...

Autor:George Pena


Adăugat de: George PENA

duminică, 21 februarie 2016

Ne ocoleam, şi totuşi, în vară
când curgea căldura pe străzi
şi noi inauguram în viaţa discretă
zile şi ore de trăire concretă,
să presimţim că ochii noştrii sunt asemenea
şi cum aceleaşi idealuri izvorăsc din ei.

Cu prima şoaptă, gingaşă, în adierea
ce ne-a apropiat,
zările s-au rezemat
pe umerii noştri obişnuiţi cu astrale lumini
prin care au crescut
reverii din lut.

Şi prima voroavă prinsă în zbor
am dezmierdat-o şi-am tăinuit-o deplin,
când privirile interferau şi se-amăgeau
în uimire,
de fericire,
iar ochii tăi mă adorau
mari şi umezi…
calzi.

Simţeam fugind prin noi nelinişti ciudate,
cum numai surâsul tău îmi umplea sufletul
de culori,
ca în zori,
când soarele urcă din adâncul mării
şi valul
sărută malul.

Şi de-atunci, aşa cum respir, înşir visele
în dimineţi cu rouă, pe raze de soare,
iar noi, două păsări Phoenix spre cer,
zburăm pe verticală,
iar copii schiţează două traiectorii paralele,
drumul tău
şi al meu.
Fotografia postată de Pena George.


vezi mai multe poezii de: George PENA


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Ţi-am ridicat altar din amintiri.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.