Am cutreierat întregul oraş - Moulavi

Am cutreierat întregul oraş;
n-are seamăn oraşul meu de Iubire.
Nu-mi închipuiam, pe-atunci, preţul lui;
multă vreme-am lipsit fără să ştiu.
În afara Iubirii, n-a fost decât sunetul unei tobe,
singur sunet auzit, dintre zgomote, în lumea asta;
în sunetele tolbei, din lumea arhetipurilor
în lumea schimbătoare-am căzut puţin câte puţin;
suflet însingurat, pe-atunci, printre-atâtea suflete,
zburătăceam, descumpănită inimă.
Dar din nectarul ce dă şi râsul, şi farmecele,
ca o floare-am băut, fără buze şi fără gât.
Iubirea m-a oprit: , , Pleacă-n călătorie, suflete!
Născocit-am eu chinul şederii aici.”
Tot în zadar am strigat: , , Altundeva nu vreau!”
Degeaba m-am plâns şi hainele mi le-am sfâşiat;
la fel cum, şi azi, mă feresc să plec,
înspăimântat eram să vin din lumea de sus.
Atunci fascinându-mă, ea ştiu bine cum să m-ademenească;
de privirile şi de vicleniile-i am fost înrobit.
Când a ei vrajă roteşte universul,
ce sunt atunci eu, minusculă fiinţă?
Or, rătăcindu-mă, mă puse-n mişcare:
şi salvat aş fi fost, neurmând-o.
Ţi-aş fi spus cum se ajunge în lumea de sus,
dar când să scriu, pana mi s-a frânt.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Moulavi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.