Clopot - Miron Radu Paraschivescu

Pierite chipuri, dintr-o ceaţă deasă
Memoria le vede prin perdele
Şi ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.

Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Şi, grea, tăcerea îşi pogoară vama.

Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.


vezi mai multe poezii de: Miron Radu Paraschivescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.