La prăşit - Mircea Manolescu

Cu o piatră spartă
Haralamb, vecinul,
Ciocăneşte-n poartă
Să-şi trezească finul.

- Hai, fine, ia-ţi sapa,
Scoală-te degrabă
Şi înhamă iapa
S-o pornim la treabă.

Finul iese-n tindă
Numai în izmene,
Prinde-a se întinde
Şi răspunde-alene:

- Năşicule, iacă,
Îşi ascult comanda
Numai stai o leacă
Să-mi consult piranda.

- Balabusto, scoală!
Hai, înghite-ţi caşul.
Dă-te jos, fă boală,
Că aşteaptă naşul.

Să n-aud proteste,
Lanul e aproape.
Chestiunea este
Doar cine-o să-l sape.

Te duci fără mine?
Ori mai bine, lasă,
Merge el cu tine
Şi stau eu acasă.

Adăugat de: Mihai_Manolescu

vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos gând, minunată terapie !
mirimirela
miercuri, 02 septembrie 2015



M-am gândit Mirela că poate folosi şi ca terapie pentru zilele acestea caniculare :)
Mihai_Manolescu
miercuri, 02 septembrie 2015



:))

Tare, tare hazlie. ....

și eu îți mulțumesc pentru aceste postări !
mirimirela
miercuri, 02 septembrie 2015



Mulţumesc Ioana.
Mihai_Manolescu
miercuri, 02 septembrie 2015



m-au amuzat aceste versuri. Multumesc pentru postare Mihai, faci o treaba minunata punand poeziile tatalui!
ioana
miercuri, 02 septembrie 2015