Celui ce tace - Mircea Ciobanu

Retorul vine la tine,
îți smulge poemul din mâini,
ți-l numără filă cu filă.
”Domnule retor, de unde vii?”

”Dintr-o hrubă de aur. Acolo,
mi-au spus să tac și am tăcut;
astăzi mi-au spus să vorbesc,
dă-mi cuvintele tale.”

Retorul, retorul, retorul
îți smulge poemul din mâini,
ți-l citește în fața mulțimii,
cu toată puterea glasului său.

Tu, care taci, i-ai văzut
cerul gurii-nnorat,
vălul roșu vibrând
în spărtura gâtlejului negru.

Fii mulțumit, prin urmare,
cu muncile lui.
El îți citește poemul
până-n adânc,

limba lui se lovește
de vorbe cu colții de fier,
limba lui, nu a ta, limba lui jupuită
se zbate-ntre vorbe cu spini.

El îți citește poemul,
răsplata, la capăt, e-a lui;
mâna ta dreaptă, care l-a scris, se afundă
în golul cătușei.




din Anul tăcerii (1997)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Mircea Ciobanu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mă bucură bucuria voastră, Adina! Cu drag de voi!
Gerra Orivera
duminică, 07 iunie 2015



NU o stiam , mi-ai facut o surpriza placuta! Multumesc , Gerra , draga mea :)
Adina Speranta
duminică, 07 iunie 2015



În golul cătușei țipă lumina victorios, Lili! Cel ce ESTE în supramăsură ține balanță nevăzută dar vie! Cu drag!
Gerra Orivera
duminică, 07 iunie 2015



Si il despica, ii autopsiaza semntimentele pana in cel mai mic amanunt! Dar cine mai are in mana bisturiul dreptatii, Gerra? Semn de placuta lectura!
Liliana Trif
duminică, 07 iunie 2015