Adolescenţă - Mihu Dragomir

Vânt, dumbravi, si optsprezece ani ...
Strada cu salcâmi sau cu castani,
primavara-n balta renascuta,
zile ce-amintirea le saruta ...

Fata cu mijloc de violina,
unde-i cartea noastra de latina,
mîzgalita, printre ablative,
cu distihuri schioape si naive ?
Adunai în ochii viorii
netraduse carti de poezii,
si în mersul lin, de caprioara,
caligrafiai o rima rara ...

Dunarea-si plimba în funduri stele,
noi le numaram, plutind cu ele,
ametea, de-atâtia nuferi, luna
si-nvatasem vorba : totdeauna.
Se-arcuiau din salcii catedrale,
luntrea noastra se pierdea, agale,
catre-o tara de taceri si stuh.
Gânduri – pescarusii din vazduh.
Sarutarea, calda si învoalta,
avea gustul murelor de balta,
dulce-nsângerata si-amaruie,
anafor ce din strafunduri suie.
Pe nisipul plajilor de aur
soarele ne-a-ntins cununi de laur,
fata mea de Dunare si soapte,
fata mea cu par de miazanoapte ...

Hei, dumbravi de vise si castani,
vânt, nisip, si optsprezece ani ...


vezi mai multe poezii de: Mihu Dragomir








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.