Jelaniile unui turc - Mihail Lermontov

Oare cunoşti meleagul sălbatic unde toate
- Uscatul crâng şi lunca - în soare înfloresc?
Şi urii viclenia şi lenea îi slujesc?
Şi inimile-s pururi de patimi tulburate?
Şi unde mai răsar în câte-un an
Minţi reci şi tari ca piatra
ce-n piscuri străjuieşte,
Dar frântă li-i puterea de timpuriu alean,
Şi-a binelui lumină curând îi hărăzeşte.
Acolo prea devreme devine viaţa grea
Şi după desfătare mustrarea nu-ntârzie,
Acolo geme omul în lanţuri şi robie!...
Prietene! Meleagul acel... e ţara mea!

P.S. Ah, dacă mă-nţelegi cumva, să taci;
Îmi iartă-aceste-aluzii mult prea clare;
Minciuna adevăru-l înfăşoare:
Cu toţii sântem oameni! - Ce să-i faci?!...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Era sa trec peste acest superb mesaj al lui Lermontov ,Adina,
multumesc,
Cu drag
ALapis
luni, 06 iulie 2015