Sătul de lucru… - Mihai Eminescu

Sătul de lucru caut noaptea patul,

Dar al meu suflet un drumeţ se face

Şi pe când trupul doarme-ntins în pace,

Pe-a tale urme l-au împins păcatul.



E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace,

Dar mintea-mi vede – genele holbate;

Ca şi un orb mă simt în întuneric

Şi totuşi înainte-mi zi se face.



E chipul tău, lumină necrezută

De frumuseţi, de taină, curăţie,

Ce nopţii reci lucire-i împrumută.



Din cauza ta, bălaia mea soţie,

Cât ziulica trupu-odihnă n-are,

Iar noaptea sufletul în cale pleacă.



©Mihail Eminovici(Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nota: Traducere ©Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII)
th3mirr0r
vineri, 18 septembrie 2015