Oricâte stele... - Mihai Eminescu

Oricâte stele ard în înălțime,
Oricâte unde-aruncă-n față-i marea,
Cu-a lor lumină și cu scânteiarea
Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu știe nime.

Deci cum voiești tu poți urma cărarea.
Fii bun și mare, ori pătat de crime,
Același praf, aceeași adâncime,
Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea.

Parcă mă văd murind... în umbra porții
Așteaptă cei ce vor să mă îngroape...
Aud cântări și văd lumini de torții.

O, umbră dulce, vino mai aproape ­
Să simt plutind deasupră-mi geniul morții
Cu aripi negre, umede pleoape.


©Mihail Eminovici(Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Este una dintre cele mai bune poezii citite de mine în ultimul timp pe acest site.
Popescu Nicoleta
joi, 27 august 2015



Nu mai am cuvinte!Superb! Multumesc
r.mirel
joi, 27 august 2015