Oricare cap îngust - Mihai Eminescu

Oricare cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Și, cum dorește, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-și.

Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea, de glorie săracă.

Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge,
Va cumpăni în iambi turnata limbă:
Ici va mai pune, dincolo va șterge.

Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge
Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă.

©Mihail Eminovici(Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Oare ce ne-am fi facut noi fara Eminescu...??
petrica_c
miercuri, 26 august 2015



Dana > eu as ceti iasta poezie [sonet] si impreuna cu Epigonii. Cel putin, eu le vad o oarecare asemuire.
Nu sunt necesare multumiri, te rog. Mai bine te rezumi la poezia in sine. Nu e meritul meu. Si doar fiindca o postez, nu inseamna ca mi-i de trebuinta vreo multumire, ci sa multumim in suflet lui Eminescu. Fiindca unii nici macar nu stiam de existenta acestor poezii, caci ne-au lipsit de informatii, mai nainte "mergatorii" invataturii..
Am intalnit ades vorbe precum "da tu ce nu cati, sa afli?" si eu am dat replica "da tu, ce nu zici, daca stii?" cam asa..


Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 26 august 2015