Lectură - Mihai Eminescu

Stăteam seara la fereastră,

Iar stelele prin ceaţă

Cu tainică dulceaţă

Pe ceruri izvora.



Citeam pe-o carte veche,

Cu mii de negre gânduri

Şi literele-n rânduri

Prinsese a juca.



Jos lacul se-ncreţise

Sub purpură târzie

Şi valuri verzi de grâie

Se legăna pe lan.



O stea din cer albastru

Trecu a ei icoană

Din faţa apei plană

În fundul diafan…



Şi cred pe înţeleptul

Ce-l văd că-n carte zice

Că-n lume nu-i ferice,

Că toate-s năluciri…



Deodată la ureche-mi

Aud şoptind copila…

Iar vântul întoarce fila

Cu negrele gândiri.


©Mihail Eminovici(Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

doar..copila..l-a mai trezit din visarile lui,..
foarte frumoasa..
cu drag,
danab
sâmbătă, 19 septembrie 2015