Din cerurile-albastre - Mihai Eminescu

Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Şi undele pe lac.

De glasul păsărelelor
Pe gânduri codru-i pus.
O, stelelor, stelelor,
Unde v-aţi dus?


În turme călătoare
Trec nourii pe ceri,
Ce seamăn pieritoare
Duioaselor dureri.

De strălucirea florilor
E câmpul tot răpus.
O, norilor, norilor,
Unde v-aţi dus?


Şoptiri aeriene
Pătrund din mal în mal
Ş-a stelelor icoane
Pre fiecare val.

De ochii tăi cei plini de-amor
Aminte mi-am adus.
O, stelelor, atelelor,
Unde v-aţi dus?


Cum iedera se leagă
De ramuri de stejar,
Mi-a fost odată dragă
Şi dragă-mi este iar.

De braţul tău cuprins cu dor
Aminte mi-am adus.
O, braţelor, braţelor,
Unde v-aţi dus?


©Mihail Eminovici(Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.