De ce să mori tu? - Mihai Eminescu

Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină.
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.

Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc!
Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc.

Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată
Cât te face de plăcută și de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit
În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată.

Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel.
Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubește ar veghea-n eternitate.

Șterge-ți ochii, blondă Marta... ochii-ți negri... două stele
Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin.
O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin
De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele.

O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin,
Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.

Ai surâs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis
Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-aș mira
Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.


©Mihail Eminovici(Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

P.S: "nu mai este? a fost, este, si fi-va" nu reprezinta neaparat o forma interogativa - este una retorica. E ca si cum mi-as pune eu insumi, aceasta dilema, problematica.
Exprimarea mea, este diferita - nu forma.
th3mirr0r
marţi, 01 septembrie 2015



Dana > cum sa nu primesc? eu doar am completat spusele tale; poate exprimarea mea este una incalcita si reiese altceva - insa, crede-ma, doar am completat si sustinut afirmatiile tale. Nu inteleg total diferit - ci exprim, total diferit.
Cum sa deranjeze comentariile tale, Dana? [am cam refuzat multumiri - vorbind de alte postari si discutia noastra asupra-le / insa, niciodata, un comentariu, sau sa dau ocazia cuiva, sa isi spuna parerea; sub absolut nici o forma, nu am ingradit asta].


Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 01 septembrie 2015



...am scris ca NU VA MAI FI UN ALTUL CA SI EL! ASA CUM A SCRIS EL....
dar sincer:
am dorit sa imi exprim multumirea pentru ca iti faci timp sa postezi scrierile lui..am inteles,nu primesti!
am dorit sa imi exprim bucuria lecturarii versurilor lui...aici pe acest site..dar intelegi total diferit fata de ce am dorit sa spun prin comentariul meu..
daca deranjeaza comentariile mele...sincer,nu mai scriu..
am mai zis odata........
danab
marţi, 01 septembrie 2015



Dana > nu mai este? a fost, este, si fi-va. Traieste prin noi, prin spiritul romanesc si de sacrificiu. Operele sale[desi INCA necunoscute multora dintre noi], exista - si de-a lungul vremii, se vor fi gasit oameni ca sa le arate publicului, sa le dea valoarea pe care au avut-o inca de cand fost-au enuntate.
Iulia > insusi faptul ca ne plecam ochii asupra maretelor sale scrieri, inseamna enorm.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 01 septembrie 2015



Am citit cu mare plăcere această frumoasă poezie, plină de iubire şi sentimente sincere.
iuli.a
marţi, 01 septembrie 2015



nu avem ce comenta la poeziile lui Eminescu..noi,fire de praf...
doar atat doresc sa scriu,ca versurile lui,citindu-le,recitindu-le...ma imbogatesc sufleteste..dar in acelas timp ma si intristeaza..pentru ca nu mai este si nici nu va mai fi un altul ca el...
este o bucurie sa pot citi poeziile lui,aici...
danab
marţi, 01 septembrie 2015