Când priveşti oglinda mărei - Mihai Eminescu

Când privești oglinda mărei,
Vezi în ea
Țărmuri verzi și cerul sărei,
Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Și Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-i pierde,
Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
Dulce vis,
Și al luncei vânt de vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Lănguros.
De-ai pătrunde c-o privire
Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
Și venin,
Ai cunoaște-atuncea bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine ­
Iată eu.


©Mihail Eminovici (Eminescu)

Adăugat de: th3mirr0r

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dana > fara nici o indoiala; cu placere

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 18 august 2015



foarte frumoasa si aceasta capodopera...
multumesc frumos...
danab
marţi, 18 august 2015



Aurel > dupa gandu-ti, dupa firea-mi. Am admirat mereu calitatea deosebita si foarte tehnica, de inraurire a limbajului eminescian.
Cu placere.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 18 august 2015



Frumos.Multumesc.
ALapis
luni, 17 august 2015



Ali > cu placere si seninatate.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 17 august 2015



Multumesc mult Mirror
ali
luni, 17 august 2015