74 - Michelangelo

Mă mistui, plâng și ard și-a mea ființă,
o, scump destin, din asta-și ia tărie!
Cine-ar trăi din moarte-asemeni mie,
adică din dureri și suferință?

O, crud arcaș, vii ca o biruință
a liniștirii în nimicnicie!
Acel pe care moartea îl îmbie,
cu hrana ei nu trece-n neființă…


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.