246 - Michelangelo

Tot răul meu îţi dă o dulce stare
şi nu-ţi cer decât dramul de iubire;
când eu nu plâng, nu-ţi afli liniştire
şi crezi că moartea-mi nu-i un rău prea mare.
Ci lacrimile – amare
de-s pe potriva voiei neîndurate,
spre-a pune vieţii capăt,
ce ajutor să capăt,
când eu trăiesc ucis pe jumătate?
Căci moartea-i scurtă, faţă
de lungul tău drum de ferocitate,
Nevinovata viaţă
de chin aşteaptă milă şi dreptate.
Naturile curate
nădăjduiesc, în timp ce jugu-ndură,
nu ce poţi tu, din ură:
nu se dă-aici răsplata la tortură.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.