208 - Michelangelo

* * *
Când un copac e smuls din rădăcină,
Desprins de sevele ce-l înalţă,
Ori se usucă, ori, în timp de vară,
S-aprinde când e arşiţă haină.
La fel şi biata-mi inimă străină,
Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,
Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,
Ce rău n-ar omorî-o fără vină?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.