MI-E DOR

Autor:Ioan Daniel


Adăugat de: Ioan Daniel

marţi, 20 octombrie 2015

mi-e dor
de-o primăvară caldă
cu ochi senini
cu zbor în fașă
cu chip de soare
pași deplini
în curăție

mi-e dor
s-aud frunza cum cântă
cântarea frunzelor
în vânt
și oile
mergând la stână
să-și lase ochii
în pământ

mi-e dor
de pașii ce-au umblat
călcând pământu-n neodihnă
mi-e dor
de pasul cel curat
aici
lipsit de orice vină


mi-e dor
de ochii cei de foc
ce nu permit
nelegiuirea
și-n ei îți fac
și ție-un loc
deplin ca să trăiești iubirea

mi-e dor
s-aud izvoarele cum cântă
în mersul lor ca și în vis
mi-e dor de-o viață pururi sfântă
mi-e dor
de Noul Paradis

de degetele
care-au frământat
cu visul
lutul și țărâna
și chipul omului i-au dat
în el s-absoarbă
doar lumina
cu pasul gingaș și curat
ca să rămână
”ntodeauna

mi-e dor
Cuvântu să-l privesc
să-i cad îndată la picioare
să-i spun Lui Isus că-l iubesc
și vreau cu El
pe El îl vreau
să fie
unicul meu soare
20-10-2015 Cluj—Napoca


vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Mi-e dor.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.