Mi-e dor de Tine...

Autor:danab


Adăugat de: danab

vineri, 23 octombrie 2015

Mi-e dor de Tine Doamne..
O, cât aş vrea să zbor
Spre cerul plin de soare
Şi fără nici un nor...

Doar stelele să cânte
S-aud doar glasul lor,
În suflet să-mi inunde
Un veşnic, sfânt fior...

Mi-e dor de Apa Vie
Ce curge din cer, sus,
Când prin a mea pustie
Te chem cu dor, Isus...

Mi-e dor de Glasu-Ţi dulce
Şi de al Tău, Balsam
Ce pace îmi aduce
În inimă, când am,

O rană ce-i deschisă
Şi-un dor arzând mereu...
Dar ziua cea promisă
Primi-voi din cer, eu!

Isuse, fără Tine,
E cerul numai nor...
Şi n-am pace.. ştiu bine
Şi nici aripi de zbor...

Dar plin de Măreţie
Când vei veni pe nor
Îmi vei spune şi mie:
"De tine..mi-a fost dor!"

23.10.2015


vezi mai multe poezii de: danab


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc Aurel,Stomff,Andrei pentru cuvintele voastre..
cu drag si pretuire,
danab (autor)
duminică, 25 octombrie 2015



Foarte frumos!

Ai stilul tau inconfundabil, te-as recunoaste dintr-o mie
si stii, cu siguranta, bine, cum sa ne scalzi in poezie!
andreionthepoetry
sâmbătă, 24 octombrie 2015



Mi-e greu sa inteleg cum reusesti atat de frumos sa duci sentimentul cel mai inaltator la o tema ce pare pur laica . Ai reusit sa demonstrezi din noua ca ai un har aparte. Cu mult drag
stomff
sâmbătă, 24 octombrie 2015



Numai dorul de Divin îți aduce cer senin!
Muțumesc, Dana.
ALapis
sâmbătă, 24 octombrie 2015



multumesc D-le Pavelache pentru comentariu..si lectura
cu pretuire,
danab (autor)
vineri, 23 octombrie 2015



Frumos.

Cam lunguleţ ultimul vers.

Domnul vine pe nourii cerului deci, nu pe nori, pe nori vine ploaia.

Sunt metafore. Înţelepciunea lui Dumnezeu este de mii de ani neînţeleasă de om.

Dumnezeu, a apărut împreună cu Moise şi Ilie, pe nourii cerului. Ca un nor strălucitor, descriu cei doi martori că ar fi văzut pe Dumnezeu. Tot ca un nor strălucitor, a strălucit şi faţa omului Iisus Hristos, şi nu numai căci, şi Moise a avut o asemenea strălucire. Au căzut ca morţi, la vederea îngerului strălucitor, se zice la învierea din morţi a Domnului; la... Daniel... şi în alte locuri. Dumnezeu este Lumină, ştie omul citind Sfânta Scriptură. Deasemeni, noi, oamenii, suntem fiinţe ale Luminii, dar care, ca şi în cazul demonilor, şi-au pierdut strălucirea imediat după păcat. Îngerii lui Dumnezeu, văd zilnic faţa Lui, se mai zice în Scriptură. Oare, Adam, care nu numai că, vedea zilnic faţa lui Dumnezeu ci, şi vorbea cu El, nu strălucea... nu avea Duhul lui Dumnezeu în el?

Dana, trebuie cu mare atenţie citit fiecare pasaj căci, o singură virgulă lipsă în traducere, duce la un haos în înţelegerea pasajului respectiv. Am să-ţi dau un singur exemplu... Astăzi vei fi cu Mine în rai. Deci, Astăzi (virgulă) vei fi cu Mine în Rai (cu literă mare).

Mulţumesc şi te citesc de fiecare dată cu drag,
pavalachepaul
vineri, 23 octombrie 2015



ma bucur mirimirela pentru picurii de pace...
multumesc ..fii binecuvantata!
cu drag,
danab (autor)
vineri, 23 octombrie 2015



Înălțătoare și duioasă poezie, Dana !
Ce lin curge... câtă pace picură în suflet...
Mulțumesc pentru așa o lectură !
Cu drag,
mirimirela
vineri, 23 octombrie 2015