Într-o zi, dragii mei prieteni,
un nor cenuşiu şi-a părăsit cerul
şi s-a prăbuşit în camera mea .
Şi atunci...toate...şi-au pierdut culoarea.
Tristeţea a devenit cenuşie,
cenuşie si fericirea,
cenuşie şi iubirea,
Şi cenuşie , Doamne, chiar şi moartea.
Tu, sirena mea...
Tu , care ai colorat
şi ai schimbat totul,
de ce nu ai lăsat moartea
-măcar ea-
să mă ia cu adevărata mea culoare?
Distribuie: