Dar într-o zi ... - Menelaos Ludemis

Într-o zi, dragii mei prieteni,
un nor cenuşiu şi-a părăsit cerul
şi s-a prăbuşit în camera mea .
Şi atunci...toate...şi-au pierdut culoarea.
Tristeţea a devenit cenuşie,
cenuşie si fericirea,
cenuşie şi iubirea,
Şi cenuşie , Doamne, chiar şi moartea.

Tu, sirena mea...
Tu , care ai colorat
şi ai schimbat totul,
de ce nu ai lăsat moartea
-măcar ea-
să mă ia cu adevărata mea culoare?

traducere Adina Speranta

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Menelaos Ludemis








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

deosebit!
multumescAdina!
danab
miercuri, 16 martie 2016



Cine poate știi care-i adevărata lui culoare? Sau dacă numai una este? Sau ce esență are?

Fascinant poet M.L.! Mulțumesc Adina pentru darul minunat!
Mai aștept cu încântare!
Îmbrățișări cu drag!
Gerra Orivera
miercuri, 10 februarie 2016