Ţii minte focul... - Maria Banuș

Tii minte focul, chinul, primavara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne învrajbise,
El ne mâna, învolburându-si para.

Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tineretii-i mai duceam povara,
Noi înca ne uneam prin alte vise.

Si daca azi nimic nu ne desface,
Si trecem în deplina-mbratisare,
E ca-mpreuna nu aflaram pace,

Ci cautaram focu-ncins în zare,
Si rostul lumii care se preface,
Si-al nostru, celor trecatori sub soare.


vezi mai multe poezii de: Maria Banuș








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.