Totemurile - Margaret Atwood

De ce oare mi-i ticsită mintea
cu totemuri sau cu oase?
De ce văd în beznă
aruncate pieile, feţele aninând
fără mişcare?

Odată, într-un loc mai cald,
le-am privit cum dănţuie,
un veşmânt calm le era dănţuiala;
cerbul avea copitele de lână,
şarpele părea un balaur în dimineaţă;
însă-am adormit şi i-am uitat.

Şi-n noaptea aceea lungă
furişându-se, animalele ieşit-au
prin vizuinile ochilor mei orbi;
şi s-au dus într-altă partea-a pădurii,
lăsând în urmă-le măştile.

Traducere de Ion Caraion


vezi mai multe poezii de: Margaret Atwood








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.