Flori - Magda Isanos

Vijelioase flori din pământ aburind,
Ca nişte strigăte cresc, saltă zâmbind.
Care e vrerea lor gingaşă-n vreme?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu şade deschis…
Haina lui mirosind a ierburi şi cer –
fără să ştie oraşul de piatră şi fier.

Mâinile micilor flori intră-n pământ.
Morţii când le sărută ştiu dacă-i vânt –
şi de pe dânsele sorb ploaia şi veştile.
Astfel, în flori îşi deschid morţii fereştile.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Magda Isanos








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.