Luna-mi aprinde melancolia

Autor:Costel Zăgan


Adăugat de: Costel Zgan

marţi, 19 aprilie 2016

Scriu cu nervii ca o sârmă ghimpată înroșită
de revolta interioară Călimara cu cerneală e
un vulcan gata să erupă Stiloul e un înger al
răzbunării cu aripile ca niște rachete nucleare
Să înceapă să zicem potopul
Poate se trezește cineva
Acolo sus ori acolo jos
Nu contează
locul
E
TIMPUL
să înceapă
distracția

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II


vezi mai multe poezii de: Costel Zgan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Frumuseţe
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Minunata asezare a versurilor, formeaza parca un potir un potir cu seva unor versuri alese!
aspiranta
miercuri, 20 aprilie 2016



Se vede mana poetica prin fiecare vers... Revin cu drag
peren
miercuri, 20 aprilie 2016