Lumina lunii - S.L. Yousef

Era seara în cartierul infim, trist și deprimat, unde toate măștile false și jalnice își fac prezența in lumina înfiorător de tăcută a lunii palide. Parcă reflectorul scenic complex, dar ușor de folosit își zicea dezideratele peste întregul București. Trist! Mort! La culcare! Iar plopii fară frunze, scheletici, stăteau umili sub măreața sferă de inox. Iar pe stradă treceau același persoane, aceleași chipuri, aceleași țoale. Aceeași oameni de le e frică de ani de zile să se uite în oglindă, să se recunoască, să trăiască, și fac totul din institutul de depresie și de depravare, așteptând ca într-o bună zi să aibă un nume făcut din castelul lor de fecale și nimicuri infime fară pic de valoare și doresc sa fie faimoase deși n-au niciun talent sau recunoaștere. Ei sunt marionetele moarte ale societății actuale.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.