Noapte la mare - Lucian Blaga

Valul mai bate, acelaşi.
Raza e trează în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai puţin dacă scurm.
Noaptea-i târzie, de august.
Orele – horele tac.
Cugetul, cumpăna, steaua
grea judecată îmi fac.
Murmură dor de pereche,
Patima cere răspuns,
Ah, mineralul în toate
geme adânc şi ascuns.
Sarea şi osul din mine
caută sare şi var.
Foamea în mare răspunde,
creşte cu fluxul amar.
Margine-mi este argila,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul în febră,
magma terestră, nu stea.
Capăt al osiei lumii!
Rogu-te, nu osândi!
Vine cândva şi odihna
ce ispaşire va fi!
Vine cândva şi odihna
ce ispăşire va fi
anilor, aprigei sete,
febrei de noapte şi zi.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumes ,Flori
Cu stima
ALapis
luni, 08 iunie 2015



O poezie minunata care mi-a umplut inima de bucurie
Multuam Aurel Auras
Cu drag,
Flori
flori.paun
luni, 08 iunie 2015