Drumeţie - Lucian Blaga

Popas în iarbă de neuitat.
C-o sărutare, pe-a vieţii măsură,
îmi stingi în gură toate numele
ce din alean ţi-am dat.

Pornim pe urmă iar
ca două vârtejuri de vară pe drum.
Ne suntem dar pentru dar
şi nu ne mai spunem nicicum.

Ne place să umblăm
ca întrupările fumului,
să încâlcim mătasea pământului
cu ţintele drumului.


vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Candva, pornit-am la drum. Mi-am luat tot ceea ce credeam a-mi fi de folosinta. Ratacitu-m-am pe cararile vietii, iar cand obosit, adastai pe o piatra, am cugetat: "ah, stiam eu ca uitasem ceva!.. Pe Dumnezeu!" - ca auzeam sipotind langa mine un petic de izvor care.. parca-parca-mi soptea cum El, nu m-a uitat, insotindu-ma, pretutindeni.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 06 mai 2015