Licența stelară

Autor:Rolea Nicolae


Adăugat de: ROLEA NICOLAE

miercuri, 06 aprilie 2016

Poezie dedicată Distinsei mele Prietene Gerra



Licența stelară se dă pe cuvinte
Ofranda-i cernită din cugetul meu.
Se-ntorc prin copaci ninsori primenite
Și iarăși mă-mbrac cu farmecul tău.

Mai sunt reclamaţii pe foi de îndoială,
Mai sunt derapaje din negrul bizar,
Doar foaia velină se scaldă-n cerneală
Cu dorul albastru din versul ştrengar.

Azi, sânii tăi poartă o stare de strajă,
Se văd doar implozii prin aerul mut.
Visează nisipul când arde pe plajă
O perlă minune să-ți pună ca scut.

Secunda îşi scoate o limbă duală
De zici că-i şopârla înfiptă-ntre noi.
Şi rece-n amiază o umbră se scoală
Trecând fără foşnet prin paltinii goi.

Şi timpul se-ntoarce şi zarea se-ndoaie
Visarea-şi aruncă hamacul de ger,
Iar luna încearcă prin raza bălaie
Să închidă cămaşa cu nasturi de cer.



Poezia a fost scrisă ca un comentariu la o foarte frumoasa poezie a Gerrei, si este postată la cererea titularului de lumina poetică.


vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? da
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Felicitari, Rolea :) Iar ai sucit timpul, zarea cu versul tau strengar :) Ai adus caldura în poezie si biata luna , mereu dupa trecerea ta trebuie sa se închida la hainute :) ...parca altadata avea snurul la rochita desfacut ...:)
"Azi, sânii tăi poartă o stare de strajă"...ce zici daca ar purta o "stare de vraja..."?

Felicitari amândurora pentru schimbul poetic:)
Adina Speranta
vineri, 08 aprilie 2016



Danuta, te cred...numai ca aceasta poezie nu a fost niciodata publicata pe blogul meu.
Respect .
ROLEA NICOLAE (autor)
joi, 07 aprilie 2016



"Mai sunt reclamaţii pe foi de îndoială,
Mai sunt derapaje din negrul bizar,
Doar foaia velină se scaldă-n cerneală
Cu dorul albastru din versul ştrengar.

frumoase versuri..asa ca de fiecare data..calde ..asa cum scriam si alta data la o poezie de a ta,versurile tale sant asa.....de merg la suflet!
fii binecuvantat,Rolea!
cu drag si pretuire pentru frumusetea versurilor tale..
poezia o citisem pe blogul tau..dar nu am putut sa plec de aici,fara a-ti lasa un semn de lectura..
multumesc!
danab
miercuri, 06 aprilie 2016



Mulțumesc năzdrăvanule că ai dat poemei locul cuvenit! Iacătă și răspunsul meu! Mai târziu îl voi așeza în pagină așa cum se cere:

Scurtcircuitul necesar


nu așterne umbra orice fir de stea
ochiul meu veghează diguri curg din geană
amerizarea-i ușoară pe-o curbură de vis oceanul ochilor mei n-are
plăcuțe pe care să scrie ”închis – reveniți mai târziu
peste o viață sau două”

camera de gardă – un umăr de cer sidefiu
ca ajutor de supra urgență – îngrop smerenii de ceară (se topesc mai ușor)
în năprazne de ger siderale când te dori și te poți prea puțin
în atelă de fulger ghipsez vinețiu deget de timp rezolut
respirația gură la gură cu-o novă deocamdată o păstrez pentru mine
gravitația nu-i ușor de împăturit raftul potrivit se găsește greu
poate să producă sincope tăierea hamurilor
și nu-i de dorit

chirurg astral cu referințe vechi oricând schimb polii galactici nu ezit
clepsidra omului pitit în zeu să nu crape în echibru fragil
pe-un bisturiu de pupilă

pentru un mai târziu necesar noaptea-i prea mică
acidul sulfuric al mătcii se poate să te dizolve în trepte ușor să te-ngădui
scrumirea pândește să mai soarbă o viață
fără portanță

uitându-te-n jos aderența înaltului nu se tocește centru-și recalibrează
magnetismul erotic pe un alt cadran

forează în carne de zor
să te scoată din nume cămașa în care te-ai respirat prea strâmt
și ți-ai legat până acum în sâmburi seci olimpuri de pripas
destramă cu răbdare secundele cu iz de neant
cândva îți voi călca pe dunga serenității
răspunsuri de verde în cruziul serii
foșnetul reptilian al ochiului orb ascunde în piatră vibrația

ninsoarea culorii lila din poeme
spovedania cu urme de promoroacă pulsul colii albe
pecinginea obscurității
doar vulturii regali au puterea să răzuie
zborul tău va începe să vorbească dialectul albastrului

ți-a fost atâta dor de mine
că m-am întrupat

golgotă-a poemului tău
nu mă dezic de nici o trădare și uitările-s grindă păcatului
nu-i ușor să îmbraci răstignirile
și s-aștepți liniștit

pe trăznet cumplit lumina să te despice
Gerra Orivera
miercuri, 06 aprilie 2016