ÎNAINTEA Necondiționalului, Condiționalul XXVIII - Kabir

ÎNAINTEA Necondiționalului, Condiționalul
dănțuiește: ”Tuși eu suntem una!” proclamă
această trâmbiță.
Maestrul vine și se-nclină în fața ucenicului:
Aceasta e cea mai mare dintre minuni.

(Toate scripturile, ritualurile, religiile sunt în minte. Ele îl aproximează pe Dumnezeu dar nu îl pot face cunoscut. Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu e nevoie de o profundă comuniune cu Maestrul. Doar un mistic poate să te pună în legătură cu ființa ta cea mai profundă. Credința poate fi învățată doar în apropierea unui Maestru. Ea nu poate fi învățată din tradiții și din scripturi. E nevoie de cineva viu cu care să ai o relație bazată pe iubire, și care prin prezența lui să poată declanșa în tine un proces de prefacere. Odată cu descoperirea de sine, granițele create artificial de către minte dispar, rămâne doar unitatea.)


(Din vol. ”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Kabir








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.