Ultima năframă - Ivan Bunin

Cenuşie năframă, aură peste umeri,
Tremurînd de sfială cum strune-mblînzeşti,
De ce zbori printre oameni, amarnic să suferi,
Şi de parcă în mine tînjeşti? .

După geam e lumină şi veşnic noroi,
Călduroase trec zilele-n trupuri de pomi,
Du-te-n zări de argint şi-n desişuri de foi
Pe o roşie pernă s-adormi.

Nu ţi-i dat sa cunoşti omenescul păcat,
Că demult e pustiu în zăvoi,
Că-n curînd printre ierbi vînt va face suflat
Auritul, uscatul noroi.

Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.