Luna - Ivan Bunin

Va fi şi noaptea mea, prelungă şi de moarte,
Cînd Domnul − Vrăjitor va porunci sever
O nouă steauă să apară-n cer.
Arzi, Lună, în văpăi, urcînd tot mai departe
Licărul dat de soare. Să fie lumii veste,
Că ziua mea a ars, da-n lume urma-mi este.

* * *
O, bucuria culorilor! Iar şi iar
Azurul prin livezi de nefiresc
Arde înduioşatul chihlimbar
Şi parcă înşişi îngerii privesc.
O, bucuria bucuriilor! Nu ştiu povaţă,
Dar, Doamne, cred, că tu puteri mai ai
Să reîntorci către pierdutul rai
Nădejdile şi visele-mi de-o viaţă!

* * *
Şi păduri, dar şi iarbă, şi grîne, şi flori,
Şi noroi şi splendori şi văzduhul ceresc...
Va veni timpul, cînd Domnu-ntreba-va pe fiul rătăcitor:
“Fericit ai fost, oare, în trai pămîntesc?”
Şi-o să uit despre tot şi îmi voi aminti
Drumuri vechi de cîmpii între iarbă şi grîu, ce le ştiu,
Şi necunten plîngînd să-i răspund nu voi mai reuşi,
Spre genunchii iertării căzînd milostiv ca un fiu.

* * *
Noaptea, la balcon... în jilţ de vilă...
Oceanu-n legănate cînturi...
Fi-i liniştitor şi împăcat ca o sibilă,
Odihnind de gînduri.
Vînt venind şi vînt plecînd pe dată,
Şi vuind în pas, marinăreşte,
Este-acel ce vilei somnu-i poartă?
Liniştea păzeşte?

Este-acel, care voit măsoară
Anii noştri, soarta ce-om urma?
Inima de vrea şi crede-n pară,
Însemnează Da.
Tot ce-n tine-i vieţuieşte-ncalte.
Iată, tremuri, şi-n cei ochi căprui
Ce ferice vîntul moale bate −
Cum iubire nu-i?


Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.