Copilărie - Ivan Bunin

Pe cît mai caldă-i ziua, scade-n părţi
Amurgul respirat de-o depărtare
Şi vesel îmi era în dimineţi
S-alerg aceste-mpărăţii solare!
E-n luciu peste arşii bolovani,
Nisipul-ca de aur. Sub copaci,
Abia îmi amintesc: Am zece ani
Şi dintr-odat ́ pruncia-mi spune: “Taci”.
Înmărmurită, steaua de pe bolţi
E parcă dintr-un soare regăsită!
Şi-mi pare, că nu pomii amiros,
Ci uscăţimea soarelui palpită


Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.