Iubirea noastră pământească (un comentariu la "IUBIRE CRUDĂ, FOC STRĂIN", de SAlecsandru)

Autor:andreionthepoetry


Adăugat de: andreionthepoetry

luni, 17 august 2015

Iubirea noastră, pământească,
Ar trebui să oglindească,
În forma ei de-aici, de jos,
Iubirea lui Iisus Hristos.

Dar, din păcate, pervertirea
A infectat de tot iubirea
Şi rar, de-acum, se mai găseşte
Iubirea care se jertfeşte.

Aşa încât nu mai rămâne
Decât iubirea Ta, Stăpâne...!


vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Iti multumesc mult, Dorin! Cu drag,
andreionthepoetry (autor)
marţi, 18 august 2015



Minunata poezia parintelui Teofil Paraian! Minunata! Si da, si eu cred ca asa este, cum spunea parintele, iubirea este o taina a veacului viitor, iar ceea ce suntem meniti sa incercam noi aici si doar putini dintre noi reusesc, este un exercitiu pentru acel tip de iubire. Cred ca de-abia in veacul viitor aceasta iubire, neconditionata, totala, jertfitoare, de care ne vorbeste si Iisus Hristos cand ne spune: "Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul", asadar de-abia atunci acest tip de iubire, va deveni caracteristica unanima a tuturor sufletelor. Dar ce ne facem, ca Iisus Hristos ni s-a adresat cu aceasta porunca noua, in acest veac!

Eu am remarcat ca Alecsandru are multe poezii in care demasca trasaturile carnale ale dragostei lumesti, care incearca sa ne robeasca, delimitandu-se de acesta dragoste meschina si indicand singura dragoste adevarata, la care trebuie sa ne racordam cu totii. Corecta si foarte frumoasa abordarea lui!

Putem avea o relatie de dragoste curata chiar si in relatia cu partenerul de viata, neexcluzand aspectele ce tin de trupesc, dar totul trebuie sa imbrace o forma de inchinare lui Dumnezeu a relatiei, de subscriere a acesteia la constienta binecuvantarii date de Domnul atunci cand ne ofera posibilitatea exercitarii dragostei fata de semeni si de cel/cea care ne sta alaturi.

Iti multumesc pentru aprecierea poeziei si ma bucur de aceasta frumoasa discutie! Cu drag,
andreionthepoetry (autor)
marţi, 18 august 2015



Este poezia spusă de același Părinte la Iași, la o cuvântare. Am vrut să arăt că iubirea dintre doi îndrăgostiți are aceleași valențe, cu condiția să fie o iubire curată, sinceră, totală și necondiționată. Cred că la acest tip de iubire, făcea referire și prietenul nostru, Alecsandru.
Îți doresc o seară minunată !

P.S. Mi a plăcut foarte mult poezia ta.

Mulțumesc frumos, Dorin !
mirimirela
marţi, 18 august 2015



Minunata poezie. Vreau sa te felicit si pe tine Miri pentru deosebitele comentarii!
dorin
marţi, 18 august 2015



cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe un fagur plin
O poamă aurită de smochin
Te port în brațe, horbote subțiri,
mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
adânc te port în trupul meu și n vis.
mirimirela
marţi, 18 august 2015



Te port în suflet, ca pe un vas de preț,
ca pe o comoară nchisă cu peceți
te port în trup, în sânii albi și grei
cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe un imn sfințit
un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
strânsoarea cald a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe un vis
În cer înalt de noapte te am închis.
Te port, lumină rumenă de zori
mirimirela
marţi, 18 august 2015



Dragă Andrei, părintele Teofil Părăian spunea că dacă ne am revărsa iubirea unii față de alții, s ar lumina lumea aceasta cu lumina iubirii noastre, că iubirea este o taină a veacului viitor, că măsura iubirii de Dumnezeu este să iubești fără măsură. Și că a iubi înseamnă a împropria, a aduce pe cel iubit în tine însuți, a l purta în tine. Iar Sf. Isac Sirul, că iubirea este pomul vieții, vinul care veselește inima omului. Și, în sfârșit, Sf. Apostol Pavel zice: " înveşmântați vă cu iubire, care este legătura desăvârșirii". Față de toate aceste cugetări, voi lăsa o poezie care mie îmi place foarte mult. Dumnezeu să plouă peste noi dragoste și înțelepciune. Cu drag
mirimirela
marţi, 18 august 2015



Va multumesc mult! Desi versurile mele sunt, de fapt, o ingerinta in dialogul lui Alecsandru cu Mirela, am zis ca poate n-ar fi rau sa le postez de sine statator :)

Vreau sa-mi exprim aici un gand mai vechi de-al meu, despre dragostea lumeasca:
Oare daca dragostea cu care ne-a iubit pe noi Iisus este adevarata dragoste (si asa este), inseamna ca dragostea “lumeasca”, cea pe care o manifestam unii fata de ceilalti, in special cea dintre doi “indragostiti”, este un sentiment gresit? Eu, unul, nu cred ca dragostea de care ne vorbeste Dumnezeu prin Iisus Hristos exclude dragostea lumeasca; cred, mai degraba, ca dragostea lumeasca este o palida prefigurare a adevaratei iubiri de care suntem capabili, un indiciu ca daca suntem capabili sa ne dam poate chiar si viata pentru persoana iubita, categoric putem sa ne dam viata, daca este nevoie, pentru Hristos, la fel cum El si-a dat-o pentru noi pe Cruce. Iar daca vor veni vreodata vremuri (cum, dealtfel, au mai fost) care sa ceara asa ceva, sa nu stam pe ganduri in a trece la acest “nivel urmator ” de dragoste!

Asadar, de multe ori, exprimarea sentimentului de dragoste pentru persoana iubita nu face decat sa fie o marturie a potentialului uman de a iubi la nivelul relatiei cu Dumnezeu.

Poezia mea de mai sus este o impingere la extrem a situatiei, de fapt este o alegere radicala fortata de imprejurarea ca de multe ori nu mai avem de-a face cu o dragoste curata intre oameni.
andreionthepoetry (autor)
marţi, 18 august 2015



Esti o continua surpriza! Minunata poezie!
stomff
marţi, 18 august 2015



da.....din pacate!
de n-ar fi Iubirea lui Hristos...unde am fi? cand credem ca purtam Iubirea in vasele de lut,tot mai mult si mai mult...de fapt,noi ne masuram unii cu altii...
deabia cand santem incercati in Nadejde,Credinta si Iubire..abia atunci vedem CATA Iubirea avem in inimi..cata Nadejde..si Cata Credinta....
Doar..Iubirea lui Hristos...doar EA ramane...

felicitari Andrei pentru frumoasa poezie...
cu pretuire,
danab
marţi, 18 august 2015