Tomis - Ion Vinea

Din ţara de miazănoapte vin păsări mari.
În somn le auzi vuietul rece
prin arborii mari ca o liră de oase.

În aerul vrăjmaş se spulberă cântecul
răguşit al matrozilor
ce se zoresc să plece.

Să vezi în portul vechi dansul sloiurilor,
să le asculţi hohotul de sticlă
şi vaierul cumplit al catargelor.
Aici vinul se-ncheagă şi sparge vasele de lut
şi răsuflarea-n jertfe argintii se fugăreşte.

Ce gând rău m-a menit aci,
unde algele-mi împletesc cununi de gheaţă,
o umbră mai mult să fiu pe acest ţărm al umbrelor
de unde pânzele par cenuşii.

Horă mută de scite figuri mă-nconjoară,
toţi sunt străini, eu printre ei străinul,
vorbele mele ei nu le pot înţelege,
glas de cristal înnegrit în furtuni de blesteme,
silabisesc vorba lor sălbatică în care-i închis urletul talazului
şi rugi fac din ea pentru ei, pentru mine.

Poate un mormânt profund ca un sân
şi cald sub platoşa iernilor
să-mi dăruie ritmul natal, vibrări
pe sub pământ din visul palmierilor.

Atât de uitat, că vreau să mor aci,
mai singură nu-mi va fi piatra decât trupul.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Ion Vinea