Fagul - Ion Pillat

La margine de codru statea, asa de-o parte,
Ca unul care frunza si umbra nu-si imparte
Cu altii. Singuratic se bucura de cer.
Si turma care suie la munte in Prier.
Si turma ce coboara cand negura e joasa.
Le aduna in roata coroana maiestuoasa
Din cand in cand un vultur venit de pe Parang
I se oprea pe ramuri. Furtunile, ce frang
Stejari si brazi, pe dansul nu l-au rapus nici una
In noptile de vara strangea in brate luna
Si, ca o sora, ploaia i se plangea la piept.
Zbucnit din radacina, adanc si intelept
Crestea tacut cum creste pe ceruri Carul Mare -
Si frunza lui de aur in lina scuturare
Cadea, din toamna-n toamna lasandu-l tot mai tare.

O buna dimineata, calcand cu pasul greu,
Doi bieti crestini urcara purtand un ferestrau -
Si umbra le intinse copacul cu iubire.

Abia cand fu sa pice avu o tresarire -
Isi clatina pe ceruri frunzisul fara vant
Si, prabusit pe spate la pamant,
Le darui, in cruce, tulpina preacurata.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat