Olandezul zburător - Ion Minulescu

În portul alb, în care-am ancorat,
Nici un pilot nu ştie cine sunt,
Nici câte vieţi întregi am navigat
Neîncetat,
Scuipat de ploi
Şi pălmuit de vânt…
Dar cine-anume sunt cu-adevărat
Nu ştiu nici eu…
Nu ştiu decât că sunt un matelot,
Şi-atâta tot…
Şi-acelaşi matelot voi fi mereu!…
Sunt matelotul blestemat —
Un lup-de-mare derbedeu,
Beţiv,
Suspect
Şi mincinos,
Cu capul gol,
Cu trupul dezmembrat
Şi sufletul întors pe dos —
Un matelot ursit, când m-am născut,
Să n-am în viaţa mea — drept scut —
Decât un fals permis de drum,
Cu care rătăcesc şi-acum
Pe toate mările de pe pământ!…
Şi-aşa cum sunt —
Nu sunt decât un “Uite-l... nu e!”
Sunt spectrul omului bătut în cuie…
Sunt musafirul nepoftit,
Ce-abia sosit,
Pornesc din nou
Cu-aceeaşi veche faimă de erou,
Lăsând în fiecare port
Câte un mort
Şi-acelaşi veşnic cobitor ecou…
Sunt spaima celor care nu mă vor
Şi cel mai bun tovarăş de drum al morţilor…
Sunt Olandezul zburator!…

Adăugat de: AlbAtros

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.