Învierea

Autor:flavius


Adăugat de: flavius

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Cuvintele dor răstignite pe trup,
semnifcaţia lor plânge-n durere divină
alunecă printre degete pe cruce
curge odată cu sângele pe lângă piroane.

Arde lacrima umilinţei noastre,
se scrijeleşte pe scoarţa copacilor
în versuri părăsite de sunete
cu ne-ncepute şi nesfârşite mărturisiri.

În sufletul lemnului ori al pietrei
seva amară cu nimic nu se stinge,
se aşază-n poemul vorbelor
înlănţuire de taine ne-nţelese
prin care încercăm să ne depăşim
cu înălţătoare poveţe.

Învierea la porţile cerului
ne face să călătorim prin noi înşine,
fiecare îşi caută steaua lui.

Acest drum al Golgotei de meditaţie
unde înviem întrupaţi în cuvînt
ca sămânţa din pământ
cu colţuri de lumină.

Veniţi şi luaţi cu inimile sus
lumina lui Hristos.


vezi mai multe poezii de: flavius


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mi a placut :x Paste fericit!
ali
sâmbătă, 11 aprilie 2015