Întemniţată-n vis

vineri, 04 decembrie 2015

La pânza de paiajen dintre spini
Cânta ca la o harpă vântul
Şi-n ochii mei se aprindeau lumini
Când Dumnezeu ne dăltuia Cuvântul.

Era ca la-nceput de lume
Când dintr-un cerc lumina a ţâşnit
Şi nu avem nici frici, nici nume,
Doar pe retină cerul răstignit.

Trecuse mult de miezul nopţii
Şi-am adormit întemniţată-n vis,
Să înţeleg unde sunt morţii,
Căci mă simţeam ca un proscris...

Păreai un negustor de rime
Venit de unde îngerii nu dorm,
Să mă privești tăcut, dar cu asprime
Ca-n pasăre, de pot, să mă transform.

Trăiam o taină ne'nteleasă,
Strângeam tăciuni din poala lunii
Şi-n versul tău eram mireasă,
La nunta morţii cu străbunii.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: