In fiecare zi

Autor:Kessy Ellys Nycollas


Adăugat de: Ellys

marţi, 28 iunie 2016

În fiecare zi, ne batem joc
Spunand iubirii ca iubim,
De ce ne place apa sa-aruncam pe foc?
De ce nu recunoastem ca mintim?

De păsări, de iubire şi de mare,
Zi dupa zi ne batem joc.
Si nu gandi ca va veni o zi in care
Inima va arde-n piept ca aruncata-n foc.

.... Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Sa intelegem inima ranita,
O aruncau cu mai mult foc,
Dintr-o ispita ,in alta ispita!

Rămîne un deşert de disperare
In care ne vom pierde mai tarziu.
Si cat de greu va fi ca sa razbati prin el,
Nu voi mai avea eu cum sa mai stiu.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Si ne imbata cu a lui splendoare.
Nu ne gandim atuncea cand putem
Ca nu suntem dotati cu-o nemurire!

Acum il anulăm cu-o şovăire
Si mandri de la cap o luam iara,
Crezand ca iarna vietii nu se-asterne,
Visand ca pentru noi va fi mereu tot vara.

Ne reculegem într-un cerc închis,
In care ne-nvartim fara-ncetare.
Nu vrem sa spulberam frumosul vis,
Nu vrem sa recunoastem ca inima ne doare.

Si nu permitem ochilor s-admire
Ce om deosebit in dreapta noastra sta.
Iar cand ne vom trezi dint- o visare ,
Am vrea sa-l mai avem dar nu mai e!

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Eu itr-o parte tu in alta,
Si ne-ntrebam cu sufletul sarac:
Ne meritam iubire soarta?

Însinguraţi în doi, din laşitate,
Mai asteptam sa treaca inc-o zi,
Si ne-ntrebam cu zambete trucate:
Oare si maine tot asa va fi?

Minţindu-ne cu guri care prefac
O dragoste frumoasa intr-o ura,
Ne intrebam:si eu ce pot sa fac?
Unde e vremea-n care te iubeam ...fara masura?

În zgură sărutările uzate
Le preschimbam si adormim.
Ne-ascundem fetele in lacrimate,
In perna ce-o luam in brate sa nu ne simtim.

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Si nu de haine ci de vise ,
Ne amintim de tot ce-i rau
Dar ! mai putin de vorbele nescrise.

Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă
Am coborat iubirea s-o-ngropam.
Si incercam sa spunem ca noi niciodata,
N -am fost iubiti asa cum meritam.

Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ne ducem sufletul si-apoi ne parasim,
Cat as dori acum sa stiu,
NOI! ne-am iubit,sau inca ne iubim...?

Ca să mai ştim că dragostea există
In ochi ar trebui sa ne privim.
Dar viata e atat de trista,
De ne privim in ochi, ne temem ca murim.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert........ de disperare.


Pentru a putea compune aceste versuri am folosit ca sursa de inspiratie
poezia lui Romulus Vulpescu


vezi mai multe poezii de: Ellys


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XLIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.