Împătimit de minuni

Autor:flavius


Adăugat de: flavius

joi, 09 aprilie 2015

Noaptea se sfârşise la poalele pădurii
dezbinată de temeri,
cu o clipă mai devreme a văzut o lumină pe coama dealului,
nimic nu poate s-o stăvilească,
nici dacă-i aruncă-n faţă cu ceaţă
strânsă de pe văile fumegânde ale munţilor.

Nu ştiu de ce lumina a coborât din cer
de la începutul lumii în frunze,
prefer să simt verdele cum se răsfaţă
în ochii noştri ce absorb culorile
şi se miră de atâtea nuanţe într-o singură floare,
zâmbetul lor expune miracolul
în care cu toţii ne naştem.

Sunt un împătimit de minuni,
mai ales când sălăşluiesc în tine ca păsările
care prind aripi de suflet.
Cu flori de mărgăritar pe trup
îmi pui pulberi de arome la încheieturi,
de pradă iubirii o să mă dau
înnoptând într- un dor ce macină stele.
În subţirele pielii crudul mijeşte,
de carnea rămâne sticloasă pe umeri.

Aşa s-a întâmplat să-mi potrivesc cuvintele
în care se odihneau clipele-n oameni
până au plecat acasă,
lăsaţi în braţele timpului,
să le măsoare statura şi urmele.


vezi mai multe poezii de: flavius


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Daca vei avea un pic mai multa grija la literele care lipsesc inaite de postare , ar fi si mai minunata munca ta. Felicitari!
stomff
joi, 09 aprilie 2015



Foarte frumos!...Mă bucur să citesc poezii aici.Fiecare om este ca o enciclopedie, unde poți găsi lucruri interesante.
Alina Cristian
joi, 09 aprilie 2015



Ma bucur ca am gasit acest site unde pot sa citesc asa de frumoase poezii. Toata stima pentru toti scriitorii si operele lor.
robertdan
joi, 09 aprilie 2015