Îmi cresc aripi

Autor:aspiranta


Adăugat de: aspiranta

marţi, 12 aprilie 2016

Te privesc în tăcere, cu
teamă
că ai să mă prinzi
vrând
să-ţi deschid fereastra sufletului,
un suflet pierdut
printre iluzii şi gânduri
ascunse în bezna unui cuvânt,
mi-este sete de tine
şi aş vrea să-ţi sorb
lacrima uitată
între oftat şi inima
bântuită de o imposibilă iubire.

Un orologiu nevăzut te trezeşte
şi atunci fug fără umbră
adăpostindu-mă în colţul în care
luna nu poposeşte de teama
unui descântec,
secătuită de dor
mă cufund în ţărmul
fără nume,
încep să fac incantaţii păgâne
până ce sufletul
ţipă durerea tăinuită
a cuvântului nerostit.

Mă smulg din braţele eresului
fugind spre podul speranţei,
din înalt se coboră peste mine o ploaie
ce udă suflarea ciuntită
şi simt freamăt în lăuntrul meu,
Doamne, îmi cresc aripi,
am să zbor
odată cu cocorii şi împreună cu ei
voi găsi
cuibul uitat,
apoi voi mângâia zvâcnetul primăverii
rupând de pe ram frunzele moarte.


vezi mai multe poezii de: aspiranta


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc din inima Petru!
aspiranta (autor)
joi, 14 aprilie 2016



Foarte romantic! Mi-a plăcut foarte mult. Minunat!
Petru
joi, 14 aprilie 2016



Multumesc cu sufletul isabelle!
aspiranta (autor)
marţi, 12 aprilie 2016



Mi-a placut in mod deosebit aceasta postare a ta. Multa inspiratie pe viitor.
isabelle
marţi, 12 aprilie 2016



Multumesc george, bucuroasa de popasul tau!
aspiranta (autor)
marţi, 12 aprilie 2016



Mi-a plăcut foarte mult poezia ta.
Mai revin.
george
marţi, 12 aprilie 2016